Alocuțiunea Președintelui Camerei Deputaților
Alocuțiunea Inițiatorului
Forumului Constituțional
Alocuțiunea Președintelui Asociației Pro Democrația
Perspective europene
Opinii exprimate în dezbateri
Constituția în România
Programul Forumului Constituțional
Componența Consiliului
Forumului Constituțional
Raportul final
Site-ul Camerei Deputaților
Propuneri ale Forumului
care se regasesc in
propunerea legislativa
de revizuire a Constitutiei
Seminarul
Parli@ments on the Net VI,
București 12-13 iunie 2003
Din 10.07.2002:
- 4226229 vizitatori
- 11265 mesaje, din care 653 retrase de moderatorul Forumului
Opinii exprimate în dezbateri

Extrase din stenograma Conferinței inaugurale a Forumului Constituțional din 10 iulie 2002

Domnul Gavril Iosif Chiuzbaian

Consiliul Superior al Magistraturii este garantul independenței justiției și magistraților se spune în proiectul de revizuire, ceea ce este un lucru foarte important, pentru că, într-adevăr, Consiliul Superior al Magistraturii trebuie să fie portdrapelul puterii judecătorești, ceea ce, din păcate, deocamdată nu este. Însă prin aceste obiective de revizuire credem că în mare măsură acest deziderat va fi realizat. Rezultă în mod evident că autorii proiectului au avut drept model instituția echivalentă din Franța care a fost reorganizată în baza reformei constituționale din 1993, unde Consiliul Superior al Magistraturii funcționează în formațiunea pentru magistrați, pentru magistrații de instanță și formațiunea pentru magistrații din parchete.
În cuprinsul tabloului comparativ am descoperit câteva idei generoase menite să confere garanții sporite pentru independența judecătorilor și o mai mare protecție față de posibilele influențe politice. Astfel, potrivit noii variante art. 123 este interzis magistraților să interpreteze și să aplice legea, potrivit intereselor promovate de partidele politice. Iar încălcarea independenței judecătorilor se pedepsește prin lege. Este o soluție foarte interesantă și cred că foarte necesară.
De asemenea, prin modificarea prevederilor art. 132 din Constituție în scopul asigurării reprezentativității Consiliului Superior al Magistraturii pentru întreaga autoritate judecătorească, sunt eliminate o serie de disfuncționalități existente în prezent, astfel încât consiliul să poată deveni un mai bun garant al realizării justiției în lumina exigențelor unei democrații moderne. Desigur, va fi necesar ca și legea organică să respecte cu fidelitate viitoarele reglementări constituționale, mai ales că realitatea a demonstrat apetitul legiuitorului organic de a se îndepărta atunci când interese străine justiției o cer de spiritul și litera Constituției. Astfel, prin Legea nr. 142 din 1997 care a avut, desigur, și contribuții notabile, mai ales prin redefinirea unor concepte și raporturi între instituțiile autorității judecătorești a fost modificată Legea organică și cu privire la atribuțiile Consiliului Superior al Magistraturii care au fost sensibil diminuate, în sensul că unele dintre acestea în noua redactare pot fi exercitate numai la recomandarea ministrului justiției.
[...]
În sfârșit un important obiectiv al revizuirii Constituției pe care doresc să-l mai subliniez aici vizează transformarea actualei Curți Supreme de Justiție în înalta Curte de Casație și Justiție ceea ce reprezintă o revenire la concepția tradițională de organizare a justiției în România.
Salutăm, desigur, această inițiativă, totuși suntem datori a observa că pe lângă această schimbare de denumire se impun și o serie de modificări de substanță în ce privește competența instanței supreme, precum și o redefinire a autorității sale, a valorii și importanței deciziilor sale în crearea dreptului. Astfel, cred că este necesar și acest lucru trebuie să fie în atenția celor care discută despre proiectul de Constituție să se prevadă chiar prin Constituție forța obligatorie a deciziilor pronunțate în materie a recursurilor în interesul legii, după modelul deciziilor Curții Constituționale și ținând seama de experiența jurisdicțiilor europene, în special, a jurisdiscțiilor de la Strasbourg și Luxemburg care ne interesează în procesul integrării europene, întâi de toate Curtea Europeană de la Strasbourg ne interesează deja prin deciziile sale care ne privesc direct, iar cea de la Luxemburg ne interesează pentru că jurisprudența acesteia face parte din atuul comunitar și în condițiile în care dorim să ne integrăm în structurile europene trebuie să le cunoaștem bine. Iată sunt doar câteva idei, repet încă o dată, exprimându-mi disponibilitatea din partea Uniunii Juriștilor de a colabora cu Forumul Constituțional și vă mulțumesc.

Domnul Ovidiu Predescu
Aș putea să fac și eu aici o serie întreagă de propuneri legate, spre exemplu, de un domeniu apropiat mie, dreptul penal, eu fiind profesor de drept penal, în materia arestării preventive. Cine să fie magistratul, în Constituție se vorbește de magistrat. Magistratul fiind procuror, dar și magistratul de scaun, magistratul este și judecătorul, cine să facă arestarea preventivă? În opinia mea arestarea preventivă pe 30 de zile, ca excepție de la dreptul fundamental la libertate al individului ar trebui făcută numai de magistratul de scaun, de instanța de judecată. Și, ca formă de atac, cel arestat ar putea să se adreseze prin recurs, o singură cale, instanței de judecată ierarhic superioară. Este o propunere la care mă gândesc acum.
De asemenea, vizavi de atribuțiile Curții Constituționale, numai dacă mă gândesc la materia tratatelor internaționale care urmează să fie ratificate de România. Sunt situații și nu puține, din păcate, când se constată după săvârșirea faptului în sine, deci după ratificarea tratatului că unele dispoziții nu corespund cu Constituția României. Ce trebuie să facem în această situație? Nu se poate face nimic, până când nu se revizuiește Constituția, dacă nu s-au reformulat la timp rezervele restrictive în cuprinsul tratatului.

Domnul Dan Pavel
Există o altă problemă care trebuie discutată acum, pentru că altminteri vom fi în situația ca peste câțiva ani să o discutăm din nou, adică peste câțiva ani și mă gândesc, când probabil că România va fi admisă în Uniunea Europeană, există tot felul de consecințe constituționale ale extinderii Uniunii Europene și chiar dacă cu ocazia acestei discuții ele nu vor fi incluse în noua Constituție, trebuie lăsate niște porți deschise, astfel încât, de pildă, principii importante care sunt prevăzute în Constituția României, cum ar fi cel al suveranității, să fie flexibillizate în funcție de aceasta. Și sigur că s-a vorbit, când România a început negocierile cu Uniunea Europeană, de acest principiu al suveranității partajate. Pentru că vom fi în situația să cedăm anumite puteri care, altminteri, până acum, aparțineau puterilor în statul român.
Și, de aceea, cred că un alt principiu - am fost surprins să aud aici că, sigur, discutăm despre revizuirea Constituției, dar cu anumite limite - este principiul acesta al amendamentelor constituționale. Dacă ne apucăm să revizuim Constituția eu cred că trebuie să ne referim și la art. 148, cel care se referă la limitele revizuirii, pentru că o serie întreagă de principii cuprinse în art. 148, considerate intangibile, sunt tangibile și sunt, de fapt, principii istorice.

Doamna Monica Lotreanu
Propunerile concrete vizate de noi ar fi ca, în cadrul articolului care privește protecția proprietății private, în contextul în care proprietatea privată va fi garantată, și nu doar ocrotită de Constituție, să se adauge garantarea proprietății intelectuale.
O a doua direcție de propunere ar fi introducerea dreptului la cultură, alături de dreptul la educție și de dreptul la ocrotirea sănătății.
Acest drept la cultură ar viza, pe de o parte, accesul neîngrădit la cultură, la valorile materiale și imateriale ale patrimoniului cultural și lingvistic, și, pe de altă parte, obligația statului de a respecta diversitatea culturală, religioasă și lingvistică.

Extrase din stenogramele dezbaterilor Forumului Constitutionale din 11 iulie 2002

1. Atelier ONG-uri

Domnul Ion Zamfirescu (Asociația Foștilor Refugiați Politici)

Deci abordând chestiunea drepturilor omului, mă voi referi la art. 16 care vorbește despre egalitatea în drepturi, unde în alin. 3 există o discriminare, în actualul text al Constituției între cetățenii care au mai multe cetățenii. Aceștia sunt, cum spuneam mai devreme, câteva zeci de mii răspândiți în lumea largă, mai ales în Occident, exilați, refugiați politici, în cea mai mare măsură, care datorită faptului cererii lor de azil, după un timp și-au obținut și o altă cetățenie, acești cetățeni sunt lipsiți de anumite drepturi politice la noi în țară, pe baza art. 16. În alin. 3 prevede că: "Funcțiile și demnitățile publice, civile și militare pot fi ocupate de persoanele care au numai cetățenia română și domiciliul în țară". Acest art.vine în divergență cu un alt art.din Constituție, de fapt cu două, cu art. 20 și cu art. 11.
Art. 20 prevede că: "Dispozițiile constituționale privind drepturile și libertățile cetățenești vor fi interpretate și aplicate în concordanță cu declarațiile universale ale drepturilor omului". Ori, Declarațiile universale ale drepturilor omului în art. 21 prevede o egalitate totală în toate drepturile cetățeanului.

Domnul Dan Pavel (Facultatea de Științe Politice - Universitatea București)
Cred că ar trebui să acordăm atenție mai mare problemei consecințelor constituționale ale extinderii în Uniunea Europeană. Pentru că vom fi în situația, până la urmă, să fim primiți în UE și să facem din nou un forum constituțional, dacă facem anumite prevederi flexibile, care să permită amendamente constituționale.
Și, aici o a treia problemă, la care s-ar putea crea, este cea a liniilor revizuibile, mă refer la art. 148, dar și la spiritul întregii Constituții, pentru că datorită acestui articol, sistemul politic din țara noastră se înscrie în rândul a ceea ce se cheamă în literatura de specialitate... sisteme cu Constituții rigide care necesită supermajorități pentru a fi amendate. Cred că ideea aceasta a limitelor poate să lipsească...

Doamna Ileana Lucaciu
Principala problemă care vreau să fie în atenția tuturor care vor să propună modificări este faptul că sondajele și experiența mea personală în urma sondajelor, ne arată că populația României nu cunoaște Constituția țării. Și, necunoașterea Constituției țării se datorează și massmediei care nu au mers pe această linie de a cunoaște drepturile și obligațiile cetățenești și drepturile legale.
Al doilea punct, în vederea modificărilor, aș atrage atenția asupra faptului că și Constituția României, spre deosebire de alte constituții, în majoritatea cazurilor în multe, foarte multe articole care sunt cu dublu sens, își rezolvă dreptul sau avertismentul față de cetățean prin formula, prin "alte drepturi stabilite prin lege". Sau prin legi organice, uneori se spune lege organică, alteori nu se spune nimic. Aș vrea ca să atrag atenția asupra acestui lucru, pentru că foarte multe legi pe care le dă Parlamentul României, să mă scuze domnul Duvăz pentru că este membru al Parlamentului României - vin de fapt în contradicție chiar cu Constituția.
Aici ar trebui să fie toată lumea atentă asupra articolelor existente astăzi în Constituție care spun că dreptul sau indicația Constituției se restabilește prin alte legi. Care legi? Ce fel de legi?
Și aici ar fi alt capitol care ar trebui să se specifice în Constituție: ce înseamnă lege organică, o dată - totodată, Constituția ar trebui să existe un articol ferm în Constituție, apropo de ordonanțe și de modul prin care Guvernul dă ordonanțe care apoi se vor discuta sau nu se vor discuta în Parlament, ele se aplică. Constituția noastră spune specific ordonanțe de urgență, cuvântul urgență are cu totul alt sens, față de limba română, pentru că urgență se înțelege în limba română o situație în mod special, doamne ferește, o catastrofă, dar pesemne că limba română nu este cunoscută, deoarece am văzut că chiar un ministru spunea: dacă în caz de cutremur, va avea șansa unui cutremur, adică nici nu mai cunoaștem nimic... Nici nu mă poate mira faptul că ordonanțele au devenit pârghie principală legislativă.
Dar, revin încă o dată, acest "stabilit prin lege" trebuie bine definit în Constituție.

Doamna Angelina Tufan (Asociația pentru promovarea femeii din România)
Cu privire la nivelul de trai, permiteți-mi să citez art. 43, potrivit cu care statul este obligat să ia măsuri de dezvoltare economică și de protecție socială de natură să asigure cetățenilor un nivel de trai decent. Bineînțeles că ne interesează garantarea de către stat a securității sociale, a securității traiului decent al poporului român și de aceea noi considerăm că în sintagma asigurării unui nivel de trai decent trebuie să se cuprindă ca acest trai decent să vizeze hrana, îmbrăcămintea și locuința. Sunt preocupări actuale ale statului nostru, dar ele trebuie să fie cuprinse explicit în acest text constituțional.
Cu referire la protecția reală acordată femeilor, apreciem că pentru asigurarea ființei naționale a poporului nostru trebuie să cuprindem și pentru o protecție reală a femeilor care știm că generează și care știm că ocrotesc familia, în principal și asigură dezvoltarea ei, cu referire la pct. 2 din art. 43, obligativitatea nu numai a concediului de maternitate plătit, ci a concediului de îngrijire a copilului până la vârsta de 6 ani. Apreciem că acest ajutor acordat femeilor va fi de natură și să asigure o procreere necesară.
[...]
Cu privire la autoritatea judecătorească - au spus și antevorbitorii - pentru a avea un stat puternic trebuie să ai o justiție bine închegată și bine reglementată.
Or, dumneavoastră știți, în vorbirea laică se spune că justiția macină ce i se dă. Or, justiției i se dau cazurile de către de către Parchet. Or, Parchetul de vreme ce nu este cuprins și nu este clarificat separația puterilor în stat și de vreme ce Parchetul acționează sub conducerea ministrului justiției, atunci ne putem închipui ce cauze ajung pe rolul instanțelor judecătorești, de vreme ce guvernele se succed la guvernare și culoarea politică este diferită de la perioadă la perioadă și, de aceea, pentru a asigura imparțialitatea actului de justiție, apreciem că trebuie consacrat în Constituție deplina separație a puterilor în stat și consacrarea procurorilor ca magistrați, și care nu trebuie să funcționeze sub autoritatea ministrului justiției.

Domnul Istvan Haller (Liga Pro Europa)
Referitor la problema drepturilor omului, eu încep cu art. 4, deși nu este în capitolul respectiv. Art. 4 prevede: "Statul are ca fundament unitatea poporului român", și aș propune să se formuleze: "Statul are ca fundament unitatea națiunii române", pentru că minoritățile naționale din România fac parte din națiunea română, însă nu fac parte din poporul român.
Totodată, consider că din poporul român fac parte și românii de dincolo de granițe, cum ar fi românii din Ungaria sau românii din Valea Timocului și așa mai departe; ei, însă, nu participă la fundamentarea statului care se numește România. Ca naționalitățile să se simtă ca un fundament puternic în România, propun această modificare.
[...]
Consider că și art. 73, care prevede inițiativa legislativă, și anume inițiativa legislativă a cetățenilor, acesta este un drept și trebuie tratat ca un drept anume, și ar trebui modificat, pentru că, în situația actuală, inițiativele legislative luate de către cetățeni sunt imposibile. Noi am avut campanii de strângere de semnături, și numărul de semnături care se prevede în acest art. 73 este imposibil de atins.

Domnul Florin Niculescu (Alianta Civica)
În privința temei privind drepturile și libertățile, am spus că pe noi ne interesează cel mai mult la acest titlu problema realizării unui capitol în viitoarea Constituție, în Constituția modificată privind societatea civilă.
Nu vom formula acum, în nici un caz, articole sau conținutul acestui capitol, doar vrem să menționăm că acest capitol, fiindcă propunerile vor fi făcute de Alianța Civică secretariatului forumului, vrem ca acest capitol să susțină instituționalizarea dialogului între societatea civilă și clasa politică, organizarea și funcționarea societății civile să se facă în baza unei legi organice, iar inițiativa legislativă cetățeanească să beneficieze de prevederi nerestrictive privind condițiile de realizare.
Am mai auzit, în această dimineață, aici, încă două lucruri de foarte bun simț privind un posibil conținut al acestui capitol, domnul Scalețchi, privind faptul că aceasta ar trebui să conțină modalități de reacție a cetățenilor atunci când politicul greșește și domnul Vasilescu, mi se pare, sau, dacă nu greșesc, a accentuat asupra faptului că a trebuit să conțină o problematică privind stimularea dreptului de asociere; deci, stimularea, nu numai dreptul de asociere.
Toate aceste lucruri ar putea forma ideile pentru un capitol privind societatea civilă în cadrul Titlului II.

Doamna Ileana Lucaciu
La art. 31 se stabilește din nou, în privința serviciilor publice de radio și de televiziune sunt autonome. Serviciile noastre publice de radio și televiziune nu mai sunt autonome. Un drept elementar este încălcat. Un drept care este dat de Constituție. Și se spune că acest lucru se reglementează prin lege organică. S-a și reglementat printr-o lege organică, o Lege a audiovizualului, care a preluat niște articole din dreptul la replică și l-a dezvoltat în Legea audiovizualului, ceea ce este incorect. Nu știm cine va protesta la Curtea Constituțională, dar se pare că legea va intra în vigoare.
[...]
Mai departe mă refer la art. 33. La art. 33 este vorba de alin. 3 privind dreptul la ocrotirea sănătății. Și aici se spune "se stabilesc potrivit legii".
Mai nou acum, Guvernul, revin la ordonanță, va da o ordonanță, prin care prevede ca fondurile prin care noi, contribuabilii, le plătim pentru Sănătate, împreună cu alte fonduri și taxe să fie băgate toate într-un conglomerat și de acolo să se repartizeze pentru Sănătate sau pentru alte necesități pe care Guvernul le consideră foarte actuale.
Eu cred că Sănătatea merită precizări mult mai clare în Constituție și-i rog pe colegii care sunt în domeniu să-și spună punctele de vedere, dacă sunt aici, pentru că, într-adevăr, Sănătatea, în România, la ora actuală stă foarte prost.
După aceea, art. 34. În art. 34, vrând-nevrând, cădem în plasa principalei preocupări a comisiei parlamentare despre care discutam și este vorba despre dreptul la vot și aici știm că există o inițiativă legislativă extraordinară. Sunt cu tot sufletul la proiectul de Cod electoral, care a întâmpinat n, n greutăți și care încearcă să meargă mai departe. În acel proiect de Cod electoral este vorba de dreptul la vot, dar este nevoie ca și Constituția să stabilească odată cum își manifestă cetățeanul dreptul la vot? Prin vot uninominal, prin vot pe liste și combinat uninominal sau pe liste? Este o problemă care preocupă și parlamentarii, dar cred că trebuie să preocupe și societatea civilă.

Domnul Emil Tocaci
Drepturile omului pot fi încălcate și de alți oameni, sau alte grupuri umane
[...]
Prin urmare, în exprimarea cadrului legislativ, începând cu Constituția, dar nu terminând cu Constituția, trebuie să se țină seama de încălcarea drepturilor omului și de către altcineva decât autoritatea de stat. Iar, pentru respectarea drepturilor omului, trebuie să intervină în astfel de situații energic autoritatea de stat. Chiar și în raportul dintre infractori și Poliție, respectiv Parchet. Și aici trebuie bine gândit, ca nici abuzurile autorităților să nu fie posibile - și subliniez acest lucru -, dar nu este admisibil ca, ascunzându-ne în spatele drepturilor omului, infractorii să zburde liberi, amenințând nu numai averea, nu numai bunurile, dar și viața celor din jurul lor.
Acest capitol este foarte dificil și consider că în întreaga lume, mai ales acum, când lupta împotriva terorismului a ajuns în prim planul interesului general, trebuie reconsiderate drepturile omului, privindu-le nu numai în raport cu autoritățile, ci și în raport cu alte grupuri umane, care pot fi extrem de periculoase pentru drepturile celorlalți.
Ca atare, în Constituția României am putea să prevedem pentru viitor o asemenea evoluție a raporturilor dintre cetățean și societate, între cetățean și autoritate, în așa fel încât autoritatea să fie obligată să intervină energic atunci când unii cetățeni încalcă drepturile altor cetățeni.

Domnul Mihai Ciobanu
Am să fac o referire la art. 49. Art. 49 din Constituția României spune că, dacă este cazul, se poate restricționa exercițiul unor drepturi și libertăți, de exemplu, drepturile cetățenilor, pentru că se spune mai mult la art. 49.
Și atunci, eu vin să vă spun că, de exemplu, în Constituția Spaniei, un articol similar sună așa: art. 25, să spunem, paragraful cutare, art. 20 paragraful cutare, în caz de…, să zicem, calamități naturale, război etc., etc., pot fi restrânse acele drepturi. Ori, acest art. 49 în Constituția românească este extrem de vag și dă dreptul legiuitorului să facă ce poftește el cu drepturile cetățenilor, ceea ce nu este normal. Trebuie să se spună clar care articol poate fi obiectul unei restricții și în ce condiții.

Domnul Cristian Pîrvulescu (Asociația Pro Democrația)
Profit de ocazie numai pentru a spune câteva cuvinte referitoare la art. 20 care este un articol foarte controversat și care a revenit de câteva ori până acum. El a fost introdus în Constituția României la propunerea Consiliului Europei. Acest articol însă crează foarte multe probleme pentru că este, conform acestui articol, consideră unii specialiști în drept constituțional, legislația internațională privind drepturile omului la care România este parte, devine partea Constituției și multe din contradicțiile constituționale ar putea să aibă ca obiect acest articol.
Unii juriști propun chiar modificarea lui, în orice caz ea va fi foarte dificilă, însă ar trebui date efectiv care sunt relațiile dintre acest articol și alte articole ale Constituției. Există un caz foarte clar, conform, spre exemplu, Convenției Europene a Drepturilor Omului,prin magistrat se înțeleg doar judecători. În România prin magistrat se înțeleg și procurorii și judecătorii.
Există o contradicție chiar în textul Constituției, în ceea ce privește eliberarea mandatului de arestare de care vorbea și domnul [...] am putea profita de ocazie ca să definim mai clar acest articol.

Doamna Liliana Popescu (Accept)
Principala propunere a Organizației "Accept" este modificarea art. 4 alin. 2, în felul următor: "România este patria comună și indivizibilă a tuturor cetățenilor săi, fără deosebire de rasă, de naționalitate, de origine etnică, de limbă, de religie, de sex, de orientare sexuală, de opinie, de apartenență politică, de avere sau de origine socială."
Deci, am adăugat "orientare sexuală".
[...]
În ce privește art. 20, mi se pare firesc ca din moment de România este parte la forurile internaționale care alcătuiesc și decid legi, România să le respecte. Mi se pare absolut firesc. Este dincolo de orice discuție, după părerea noastră, acest articol.

Domnul Daniel Vasilescu (Organizația Națională a Persoanelor cu Handicap din România)
În ultima parte a discuțiilor s-a pus problema și, de fapt, nu numai în ultima parte, despre această problemă a minorităților. Fiecare dintre noi aparține majorității dar și unei minorități, cel puțin. Nu știu dacă ați abordat vreodată dar așa este. Fiecare dintre noi aparținem și unei minorități.
În modul în care este la ora actuală tratat în Constituție și în legi, aceste minorități au niște beneficii speciale sau sunt protejate. Or, prin tratatele internaționale și unele dintre ele le-a spus și colegul și prietenul Istvan Haller, la care s-ar adăuga și Tratatul de la Amsterdam, s-a introdus principiul nediscriminării care la noi, în Constituție, nu apare. Cuvântul discriminare sau nediscriminare apare numai de două ori și numai în cazuri specifice.
Aș propune, fiind conștient că analiza va continua și va depinde foarte mult și de voința politică a Parlamentului, aș propune introducerea ca principiu constituțional al nediscriminării sub diferite temeiuri, între care și apartenența unei minorități naționale, sexuale, pe principiul dizabilității. Este domeniul de expertiză. Și așa mai departe.
Este un lucru care ar putea fi utilizat în toate legile în continuare.
A doua problemă foarte pe scurt se leagă de prima. Spuneam că dacă discriminare și nediscriminare apare foarte puțin în Constituție, apare în foarte multe articole cuvântul protecție-ocrotire. Am o înșiruire dar trec peste ea.
Protecție, ocrotire - asta generează ideea de stat partenalist. Va depinde, repet, de analiza în Parlament și de voința politică a legiuitorului să continue această politică paternalistă în cadrul statului definit prin constituție sau nu.
[...]
Utilizarea - îmi pare rău că mă repet - în Constituție, a ideii de protejare, de ocrotire, care în dicționarele românești reprezintă "sprijin acordat cuiva de către o persoană influentă sau mai puternică", în Larousse "a pune la adăpost de un pericol potențial sau a acorda ajutor și asistență", în Meriam "supraveghere sau sprijin pentru cineva mai mic și slab", creează de la început ideea de cineva care a urcat sus, are putere, și protejează pe cetățeanul, minoritatea respectivă.
Repet, nu știu cât suntem de puternici, dar va fi o problemă de voință politică a Camerelor Parlamentului să analizeze foarte clar dacă aceeste principii vor fi stipulate în Constituția României viitoare sau nu.

Doamna Ileana Lucaciu
Vizavi de proprietate. Art. 41 alin. 2: "Proprietatea să fie nu ocrotită, ci garantată de lege".
Alin. 3: "despăgubiri, dar despăgubiri imediate".
Alin. 8: să se facă precizări și asupra condițiilor legii în care se vor da răspunsurile respective.
Deci, la art. 41 alin. 2, 3, 8.
Vizavi de bogățiile subsolului: să aparțină cum au aparținut întotdeauna proprietarului, nu statului.
Art. 71: "indemnizațiile pentru parlamentari se stabilesc prin lege", zicem noi, "funcție de salariul mediu pe economie, cât și de prezența la ședințe".
Art. 73, alin. 1: pentru inițiative legislative cred că ar fi foarte bine să se reducă numărul de la 250.000 la 25.000 sau maximum 50.000 și fiind vorba de un sfert din județele țării, aceasta înseamnă 10 județe, deci semnăturile să nu fie obligatoriu să reprezinte 10.000, ci maximum 3.000 sau 4.000. În felul acesta poate că s-ar mai putea îmbunătăți cu ceva sistemul legislativ, în ideea mecanisumului de feed-back al societății civile, cu organismele puterii.
Art. 119: "Administrația publică locală se bazează pe sistemul descentralizării" și propunem noi "și al colaborării pe bază de competiție, competitivitate și mecanisme de feed-back, cu structurile societății civile. Mulțumesc.

Domnișoara Anca Ghinea (Institutul de politici publice)
Aș dori să-mi exprim foarte pe scurt punctul de vedere cu privire la problema autonomiei locale și a oportunității înființării regiunilor administrative. Modificarea pe care aș vedea-o eu la art. 119, cel care prevede, de fapt, principiile pe care se bazează administrația publică locală ar fi introducerea alături de principiul autonomiei și al descentralizării, principiul subsidiarității, un principiu care mi se pare de importanță constituțională. Este prevăzut momentan, însă doar în Legea administrației publice locale.

Doamna Mădălina Marcuci
O mică sugestie aș avea, vizavi de art. 41 alin. 2, privind cetățenii străini și apatrizii care nu pot dobândi dreptul de proprietate asupra terenurilor. Doar vroiam să atrag atenția că în perspectiva integrării României în Uniunea Europeană și având în vedere și capitolele de negociere pe care România le-a deschis, privind libera circulație a persoanelor, a capitalului și așa mai departe trebuie să avem în vedere că această interdicție nu-și mai are sensul. Mulțumesc.
[...]
Vizavi de principiul separării puterilor în stat, art. 68 alin. 2, coroborat cu art. 104 alin. 1, care practic spune același lucru, dar invers, calitatea de deputat sau de senator este incompatibilă cu exercitarea oricărei funcții publice de autoritate, cu excepția celei de membru al Guvernului. Considerăm că este o încălcare a principiului separării puterilor în stat.

Domnul Mihai Ciobanu
Referitor la relativa separație a puterilor în stat, vreau să atrag atenția că aici este o chestiune de sistem, și nu de enunțare a principiului ca atare. Dacă sistemul de instituții din România nu funcționează pe baza acestui principiu, degeaba vorbim noi într-un articol din Constituția României despre separarea puterilor în stat.
Deci trebuie să admitem că introducerea acestui principiu trebuie însoțită de o schimbare fundamentală a instituțiilor sau a rolului acestor instituții.
Vreau să atrag atenția că, după părerea mea, sistemul bicameral este mai potrivit pentru România, dar trebuie să facem o distincție între cele două Camere și să le acordăm rolurile care, zic eu, ar fi rațional să le aibe.
Ceea ce este, după părerea mea, cel mai defectuos în actuala Constituție este că numirile sunt extrem de numeroase și se referă la funcționari extrem de importanți ai statului român. Dacă procurorul general al României este numit de cineva. Curtea Supremă de Justiție, Consiliul Superior al Magistraturii, judecătorii sunt numiți de cineva, indiferent cine este acel cineva, atunci va foarte dificil, chiar dacă enunțăm principiul, ca într-adevăr să funcționeze în România instituțiile pe baza acestui principiu.
[...]
Aș vrea, de asemenea, să reiterez invitația mea ca, în Constituție, dacă este posibil, Avocatului Poporului să i se acorde un rol mai important, cel puțin acela de inițiativă legislativă, iar, prin intermediul lui, cetățenii să aibe acces.

2. Atelier sindicate și organizații patronale
Domnul Ion Bâzgan (Consilul Național al Patronatului din România)

Prima problemă este problema proprietății. Noi considerăm că proprietatea trebuie garantată. Asta este prima propunere pe care o facem.Termenul de "ocrotire" nu este soluția. Și în jurul acestei probleme au fost discuții și în perioada când a fost eliberată actuala Constituție.
A doua problemă este cea a separării puterilor.
Constatăm în momentul de față o subordonare a legislativului față de executiv și o imixtiune a legislativului în puterea judecătorească. Deci cred că și asta este o problemă care trebuie avută în vedere și trebuie găsite soluții, ca actuala constituție nureglementează cum trebuie problema.

Domnul Bogdan Drăghici
O altă problemă pe care am văzut-o evidențiată și dimineață și este probabil intenția fiecăruia ca toate problemele care nu sunt rezolvate să se regăsească reglementate, rezolvate prin Constituție. Adică să tindem să transformăm Constituția într-o Biblie, pentru a nu mai fi nevoie să apară tot felul de hotărâri de Guvern, de legi, de... măcar să se știe că trebuie să se aplice legea fundamentală. Și, de ce spun lucrul acesta? Pentru că actuala Constituție, perfectibilă normal, ca orice lege, chiar și fundamentală, a fost și este considerată o lege destul de bună, o Constituție destul de bună. Asta neînsemnând că nu trebuie perfecționată, optimizată. Cu toate acestea, ne-am văzut cu toții puși în situația acelor, iată, 11 ani de când ea a fost adoptată, dar urmează să vedem cum au fost încălcate principiile Constituției permanent. Așa încât ar trebui să ne gândim cu toții ce instrumente s-ar putea oferi prin această nouă Constituție pentru ca aceste încălcări flagrante ale Constituției și putem să luăm de la art. 1 până la ultimul articol și să demonstrăm că au fost încălcate atricolele flagrant și de nenumărate ori, să se evite acest fenomen.

Domnul Sever Cartianu (Federația "STAR")
În primul rând, articol foarte controversat privitor la limitele revizuirii Constituției. Am spus și ieri în ședința de deschidere, este articolul 148, mi se pare. Acest art. eu consider că trebuie schimbat în ceea ce privește forma de guvernământ. Asta în prima fază. Și ca o consecință a schimbării acestui articol, astfel încât forma de guvernământ să poată fi schimbată, consider că cel mai util pentru România ar fi să se treacă la forma de Monarhie Constituțională.
Apoi un alt punct - garantarea proprietății private, iar să se garanteze explicit proprietatea privată.
Un al treilea punct - reducerea Parlamentului de la două Camere la o singură Cameră. Un Parlament unicameral care să fie mult mai eficient și mai puțin costisitor.
Un al patrulea punct - restrângerea imunității parlamentare. Mă refer la faptul ca parlamentarii care comit fapte de natură infracțională să nu mai poată fi protejați așa de bine cum se întâmplă în prezent și cum s-a întâmplat și până acum de anchete și de justiție.
Un al cincilea punct, răspunderea ministerială. Iarăși mi se pare foarte important ca miniștrii care au putere extraordinară ca prin deciziile pe care le iau să influențeze fundamental mersul acestei țări, a domeniului de care se ocupă, să știe că și răspund atunci când își pun semnătura pe un document sau când iau o decizie. Nu să ia orice decizie și ei să nu fie trași la răspundere decât în cel mai rău caz, în cel mai rău caz prin demitere.

Domnul Dan Perețianu (Camera Federativă a Medicilor din România)
O altă problemă interesantă este cea a art. 138. Art. 138 vorbește despre taxe și impozite și noi ne confruntăm acum cu o nouă terminologie care a apărut datorită Legii asigurărilor sociale de sănătate care nu are taxe și impozite și care se numesc contribuții. În alte țări contribuțiile care nu sunt taxe și impozite reprezintă bani privați. La noi, nu știu de ce, contribuțiile au ajuns bani publici. În alte țări banii aceștia privați care se numesc contribuții sunt administrați de către organizații private. La noi s-a ajuns ca aceste organizații să fie publice, conform și art. 136. Coroborăm art. 138 și cu 136 și v-aș solicita, și poate intrăm în amănunte, poate îi interesează și pe alții, să cereți acestei comisii de revizuire să gândească mai profund asupra definirii între taxe-impozite ca bani publici și contribuții ca bani privați și ce instituții sunt cele publice care administrează taxele și impozitele și ce instituții sunt private cele care administrează contribuțiile? Exemplul cel mai tipic, încă o dată Casa Națională de Asigurări definită ca instituție publică, deși în alte țări echivalentul este instituție privată.

Domnul Doru Claudian Frunzulică (UGIR)
Referitor la anumite articole din Constituția actuală a României. În primul rând, la cap. 1, faptul că Constituția din 1991 care trebuie spus foarte clar este o constituție socială; socială de asemenea, așa cum face referire constituția la o republică, la un stat social. Cred că trebuie să ne gândim foarte clar dacă acest lucru mai este valabil acum în 2002 și în anii care urmează.
Pe lângă art. 9 privind sindicatele ,automat, așa cum există în Uniunea Europeană, trebuie să existe un articol care face referire la patronate. Principalii piloni ai societății civile într-o societate democratică modernă, așa cum sunt marea majoritate din cele 15 țări actualmente membre ale Uniunii Europene, sunt patronatele și sindicatele.
[…]
În continuare, la Cap. III, paragraful 2, se face referire la îndeplinirea atribuțiilor Guvernului care cooperează cu organismele sociale interesate.
Cred că aici trebuie menționat foarte clar cu principalii piloni ai societății civile sau instituții ale patronilor și întreprinzătorilor, cât și sindicatelor, care trebuie menționate implicit. În același timp cred că trebuie un nou paragraf care să facă vorbire la Consiliul Economic și Social din România ca principal organism de dialog social.
Tot în continuarea paragrafului 2: la legifererea, secțiunea a III-a, art. 72, pct. l), face de asemenea, vorbire la sindicate, spune că "...și aceasta este o lege organică..." pe care noi am propune să nu mai fie trecută la legi organice.
[…]
Proprietatea, în articolul 135, proprietatea privată este în condițiile legii, inviolabilă. Nu știu dacă este cea mai fericită formulă, "proprietatea privată este inviolabilă și garantată". Acest cuvânt "garantat" trebuie să se reflecte în toate articolele care fac referire la proprietatea privată din România. Și nu numai la proprietatea privată, dar și la proprietatea publică.

Domnul Mihai Dumitrescu (CNPR)
Îmi permiteți, apropo de problema aceasta, la art. 41, la alin. 2, vorbește clar "ocrotită" și la art. 135, unde la fel, spune că statul ocrotește proprietatea.
Care este diferența între a ocroti și a garanta? Este exact ca la o garanție bancară, are responsabilitatea totală. Asta este momentul când garantează. Când spune ocrotește, bine, am încercat să-ți apăr proprietatea dar n-am fost în stare și n-are nici o responsabilitate. În momentul când spui că garantează, intervine responsabilitatea organelor din sistem care trebuie să vegheze la respectarea proprietății individului sau a statului, este o diferență mare între garantat și ocrotit. Și astea sunt două art. 41 și art. 135 și de aceea, noi am solicitat că punct de vedere al patronilor, asta este o problemă foarte importantă și nu numaial patronilor, cred că și pentru cetățean care deține o proprietate și care trebuie să aibă garanția folosirii acelei proprietăți. Utilizarea ei sub toate formele sub care e definită proprietatea. Că din punct de vedere juridic, proprietatea are niște elemente care o definesc.

Domnul Ioan Stănciulescu (Uniunea Patronală a Unităților de Cercetare, dezvoltare și proiectare din România)
La titlul I art. 9 privind definirea organizațiilor sindicale, propunem un articol complementar, privind patronatele. Este o problemă de simetrie care este absolut obligatorie.
Mai departe, la art. 37, deci titlul II Cap. II noi propunem ca dreptul de asociere să nu mai fie atribuit cetățenilor, ci persoanelor fizice sau juridice, respectiv în acest moment asocierea este prin Constituție permisă persoanelor fizice, cetățenilor. Or, trebuie să fie asocierea permisă persoanelor fizice sau juridice. Deci, aceasta este propunerea concretă.
După aceea, la titlul III, cap. III, la art. 101, alin. 2 noi propunem ca Guvernul, în exercitarea atribuțiilor sale să se consulte cu patronatele, cu sindicatele și cu celelalte organisme ale societății civile interesate. Acesta este chiar textul pe care-l propunem.
Și în continuarea lui, propunem ori un alineat nou, ori un text care să spună că în acest scop se creează prin lege Consiliul economic și social, ca formă instituționalizată de dialog social. La 101, unde este și acum alin. 2 privind îndeplinirea atribuțiilor Guvernului.
[…]
Ultimul lucru lucru la care vreau să mă refer este problema proprietății. Vreau să vă spun că din punctul nostru de vedere problema proprietății a fost indusă total eronat în România din 1990 încoace. În Constituție este prevăzut că există numai două tipuri de proprietate: proprietate privată și publică. Or, tot procesul de privatizare este definit eronat, el nu este privatizare, ci este vindere a proprietății private a statului. Dacă ar fi să fie privatizare, ar trebui să însemne trecerea proprietății publice în private. Deci, aceasta este o problemă foarte complicată și, de aceea, soluția pe care o propunem este să se adauge în mod clar, la art. 135 un alineat nou, după alin. 3, în care să se scrie clar că statul poate fi titular de proprietate privată. Acest lucru nu este scris în Constituție, el există în toate țările, statul poate fi proprietar de proprietate privată, o poate folosi, o poate administra în mod eficient, lucru care s-a indus în mod eronat din 1990 încoace, că nu poate fi administrată eficient.
[...]
Pe scurt, la art. 135 propunem un alineat nou, după alin. 3: "Statul poate fi titular de proprietate privată" și aceasta lămurește și legea care există deja asupra proprietății private a statului.

Domnul Bogdan Iuliu Hossu (Cartel Alfa)
Vă mulțumesc. Cum am spus, titlul I, "Principiile generale" la art. 9, ceea ce dorim este o chestiune legată de definiție. Și este foarte simplu. Înlocuirea termenului de "salariat" cu termenul de "lucrător", pentru că termenele la ora actuală, conform Convenției 87/98 ratificate sunt prevăzute termenele de "lucrător" și nu de "salariat". Aceasta pentru a nu crea o limitare a domeniului de aplicare a structurii sindicale, mai ales că potrivit prevederilor actuale ale Constituției art. 20, reglementările celor două convenții, referindu-se la drepturile fundamentale ale libertății omului sunt aplicabile.
Referitor la titlul II: "Drepturile și libertățile fundamentale" avem propunerea de modificare la art. 26 paragraful 2 care se referă în titlul original "persoana fizică are dreptul să dispună de ea însăși, dacă nu încalcă drepturile și libertățile altora, ordinea publică sau bunele moravuri". Sugerăm ca noțiunea de "bunele moravuri", care nu este definită să fie eliminată complet, textul rămânând în forma inițială.
La art. 31 paragraful 5 se referă la faptul că serviciile publice de radio și televiziune sunt independente. Sugerăm noi de a înlocui termenul "autonom", fiind servicii care ar trebui să garanteze libertatea de informare a cetățenilor, fiind servicii publice de radio și televiziune. În acest sens solicităm ca termenul "autonom" să fie înlocuit cu termenul "independent", tocmai pentru a da sensul corespunzător.
[...]
La art. 38: "Salariații au dreptul...". Noi propunem următorul text: "Toți lucrătorii au dreptul..." și există o enumerare a unor drepturi plecând de la a) la demnitate în muncă, la condiții de muncă echitabile, la securitate și igienă în muncă; b) la o salarizare echitabilă care să le asigure lor, precum și familiilor lor un nivel de trai satisfăcător; c) la egalitatea de șanse și de tratament în materie de angajare și de profesie, fără discriminare în funcție de sex; d) la repaus săptămânal și concediu de odihnă plătit; e) la protecția propriilor creanțe în caz de insolvabilitate f) la securitate socială; g) la libertatea asocierii la organizații naționale sau internaționale pentru protecția intereselor lor economice și sociale; h) la informare și consultare în cadrul întreprinderii și i) de a participa la determinarea și ameliorarea condițiilor de muncă și a mediului de muncă în cadrul întreprinderii.
La paragraful 3 solicităm să se adauge: "durata maximă legală a timpului de lucru nu poate depăși 48 ore pe săptămână, inclusiv orele suplimentare. Durata normală a zilei de lucru este de 8 ore. Adică, textul la alin. 3 se referă la durata normală a zilei de lucru.
Dorim completarea, pentru a nu crea o exploatare suplimentară. Vă atenționăm că există o Convenție internațională nr. 1/1919 ratificată de Statul român care prevede că numărul de ore suplimentare pe care un salariat le poate face - de fapt este prevăzut și în cadrul contractelor colective este limitativ la un anumit număr de ore pe an și care nu trebuie depășit. Aceasta înseamnă că nu poate depăși mai mult de 2 ore suplimentare pe zi. Deci, aceasta înseamnă cumulativ pe săptămână că față de 40 de ore prevăzute actual, înseamnă 48 de ore maxim.
[...]
Articolul 49, alin. 1: "Exercițiul unor drepturi sau al unor libertăți poate fi restrâns numai prin lege și numai dacă se impune, după caz, pentru: apărarea siguranței naționale, a ordinei, a sănătății publice, a drepturilor și a libertăților cetățenilor, desfășurarea instrucției penale, prevenirea consecințelor unei calamități naturale, ori ale unui sinistru deosebit de grav". Aceasta se referă la cehstiunea legată de morala publică. Deci, continuitatea ideii că morala publică nefiind definită trebuie exclusă din enumerările respective. Aceasta este tot ce se dorește.
La art. 54 propunem adăugarea unui articol în plus, pentru crearea Consiliului Economic și Social, practic prin preluarea art. legat de definirea Consiliului Economic și Social, a o instituție tripartidă de interes public, autonomă, cu rol consultativ, în elaborarea actelor normative, cu privire la... și sunt enumerările din legea actuală, nu mai vreau să le mai repet ca atare.
[...]
La art. 58, noi propunem ori un sistem unicameral sau, în momentul în care nu se dorește sistem unicameral, definitivarea clară a unor atribuții pentru fiecare din cele două Camere, pentru a nu mai permite suprapunerea sau redundanța în ceea ce privește construcția legislativă. Adică Senatul să rămână cu politica externă, Camera Deputaților să rămână cu politica economică, cu problemele interne.
[...]
Legat de administrația publică locală, la art. 119-120, ținând cont de procesul de integrarea în Uniunea Europeană, dorim introducerea noțiunii de subsidiaritate în structura administrării locale.
[...]
Un ultim articol de la titlul VI este la "Revizuirea Constituției". La "Revizuirea Constituției", art. 147, din punctul nostru de vedere, prevederea că se face prin referendum, alegându-se "Da" sau "Nu" pe ansamblul modificărilor constituționale, este o problemă limitativă și speculativă, manipulatorie împotriva cetățeanului, și dau exemplu, dacă vreți, ceea ce există la ora actuală - faptul că, în baza procesului de integrare europeană este necesară modificarea Constituției, dar, pe lângă modificarea Constituției, am constatat că s-au introdus alte modificări ale Constituției cu care noi nu suntem de acord ca, de exemplu, noile definiții ale imunității parlamentare sau solicitarea ca legislația din domeniul relațiilor industriale să fie exclusă din structura legilor organice și introdusă sub jurisprudența legilor ordinare.
Ținând cont de acest lucru, am dori ca la art. 147 să se prevadă obligativitatea ca referendumul să se facă pe titluri și pe capitole, pentru ca, într-adevăr, cetățeanul să nu poată să spună "Nu" sau "Da" per ansamblu, ci să se specifice în mod exact "Nu" sau "Da" subiectul respectiv. Evident, cu implicarea: dacă rezultatul referendumului pe un anumit capitol este "Nu", înseamnă că vechiul text al Constituției rămâne în vigoare. Acest lucru ar permite, în momentul respectiv, să nu se abuzeze de o lipsă parțială de informații sau de o speculare a situației cetățeanului la ora actuală.

Domnișoara Roxana Rusu (Federația Sindicatelor din Chimie și Petrochimie)
Întrucât nu vreau să repet ceea ce a punctat foarte bine domnul Hossu, am o singură rugăminte la dumneavoastră: ca, fie la art. 24, fie la art. 38, să se introducă un paragraf suplimentar prin care să se prevadă că litigiile referitoare la raporturile de muncă să fie reglementate prin tribunale ale muncii.

Domnul Sabin Rusu (CSDR)
În continuare, trecem la art. 125 - Instanțele judecătorești. Alin. 3 al art. 125 se completează și va avea următorul cuprins: "Competența, compunerea instanței și procedura de judecată sunt stabilite de lege." Noi am mai introdus în plus "...compunerea instanței..." De ce această precizare privind modul de compunere a instanței? Un judecător specializat, eventual jurat, și este necesară pentru posibilitatea înființării tribunalelor muncii.
La art.125 introducem următoarele alineate, care se referă la Consiliul Superior al Magistraturii: "În condițiile legii, pot funcționa judecători specializați sau onorifici instanței speciale pentru conflicte de muncă și de securitate socială pentru minori, instanțe comerciale sau militare."
O adevărată reformă în justiție, motivăm noi, înseamnă creșterea calității actului de justiție, prin selectarea unor specialiști pe specializarea instanțelor. O asemenea prevedere este imposibilă - înființarea tribunalelor muncii, având în vedere opoziția Curții Constituționale. Motivăm prin decizia nr. 322 din 2001.
Propunem un alineat: "De asemenea, în condițiile legii, în cadrul instanțelor judecătorești să poată funcționa curți cu juri."
Expresia cea mai înaltă a democrației sindicale este motivarea: curțile cu juri prezintă avantajul deosebit al controlului societății civile asupra echilibrului justiției și avantajul mobilizării societății în apărarea valorilor sociale. Limitele, atribuțiile juraților vor fi stabilite prin lege. Dau exemplu în legătură cu aceste curți - Franța sau Germania.
La art. 133 propunem un indice 1 cu denumirea marginală "Asigurarea calității actului de justiție", cu două alineate, și anume: "Consiliul Superior al Magistraturii, odată la patru ani, este obligat să organizeze examen pentru verificarea pregătirii profesionale a tuturor magistraților și să cerceteze temeinic dacă aceștia continuă și să bucură de o bună reputație în societate." Alin.: "În urma acestor verificări periodice, Consiliul Superior al Magistraturii, după caz, va reconfirma calitatea de magistrat sau va dispune eliberarea din funcție." Motivația: aceasta este esențială reformei justiției. Societatea românească recunoaște magistraților dreptul de a numiți pe viață, dar și societatea are dreptul să i se garanteze cu o deosebită rigoare că, după numirea pe viață, magistratul nu încetează să se adapteze la noutățile legislative și că acesta continuă să aibă o ținută morală impecabilă. Paralela poate fi făcută, dacă doriți, cu calitatea de medic, care presupune, de asemenea, verificări periodice a capacității de a asimila noutăți profesionale.

Domnul Ioan Stănciulescu (Uniunea Patronală a Unităților de Cercetare, dezvoltare și proiectare din România)
Susțin înființarea Tribunalului Muncii, pentru că acel Tribunal al Muncii este foarte necesar în România, în sensul că se vor opri toate conflictele, adică va analiza toate conflictele care iau naștere între patronate și sindicate și vor analiza, din toate punctele de vedere, în temeiul legii.